Interviu cu un prieten

Sau in mintea unui viitor scriitor

tumblr_omprgorZRl1qauqppo1_500

  1. Cine eşti tu?

He, he… Hai că am început bine:)). Cam greu de răspuns la această întrebare. Dacă mă gândesc aş vrea să îţi spun că sunt prietenul tău; dar tu nu m-ai întrebat al cui prieten sunt. M-am gândit să îţi spun că sunt un viitor scriitor (pentru că ştiu că ţi-ar plăcea asta); dar nu m-ai întrebat ce vreau să devin. Hm… Am afirmat odată şi cred că mă întorc tot acolo: “Sunt un suflet pierdut ce îşi caută calea… într-o lume minunată”. Totuşi, adevăratul răspuns la întrebarea asta încă îl caut şi eu; sau mai bine zis… nu îl caut; nu vreau să îl găsesc, în acest moment.

  1. Care sunt pasiunile tale?

Să creez povesti. Îmi place mai puţin să scriu pentru că mintea mea se mişca mai repede decât o face mâna şi devine frustrant. Uneori îmi place să ascult oamenii şi să empatizez cu ei; am zis uneori pentru că sunt perioade în care mă enervează:)). Îmi place să citesc beletristica, cărţi fantastice şi thriller (mai puţin). Mai îmi place să desenez, în principal hărţi sau labirinturi. Ador să mă plimb fără o direcţie anume. Îmi place să călătoresc şi să vorbesc cu oamenii. Ah şi să nu uit, îmi place să înot.

  1. Cum e pentru tine vârsta de 22 de ani?

La fel ca orice altă vârsta; nu are o însemnătate aparte. Dacă este să spargi ciclul acesta de ani în zile, adică cicluri ceva mai mici, o să vezi că uneori devine mult mai interesant. Ia gândeşte-te cum ar fi să zici “Cum au fost pentru tine cele 8291 de zile de viaţă?”. Ţi-aş spune că au fost multe şi fiecare mai diferită ca cea de dinainte. Ţi-aş mai spune că ele îmi arata experienţa de viaţa pe care o am şi că în fiecare zi am fost un nou “eu”. Dacă mă întrebi cum mă simt la vârsta de 22 de ani am să îţi spun că: nici tânăr şi nici bătrân. Am spus asta pentru că toată lumea din jurul meu tinde să mă vadă un om tânăr, poate doar din punct de vedere fizic este adevărat. Sunt un om tânăr şi în putere, dar sunt zile în care nu aş putea spune asta. Se spune că tinereţea este o stare de spirit; şi nu puţină lume vorbeşte despre asta. Poţi vedea oameni la orice vârstă mai activi şi mai energici decât tineri la 18-22 de ani; la fel cum îi poţi vedea pe aceşti tineri mai “bătrâni” şi mai lipsiţi de energie decât cei mult mai înaintaţi în vârstă. 22 de ani nu mi se pare o vârstă oribilă, totuşi parcă mai mulţi mi plac anii impari pentru că abia aştept să fac 23 de ani.

  1. Care este cea mai mare dorinţă a ta?

Să fiu fericit. Este cea mai tâmpita dorință pe care o pot avea. Indiferent ce fac ce realizez sau ce nu realizez; unde mă aflu în această lume vreau să fiu fericit cât mai mult. Paradoxal înseamnă să mă confrunt periodic şi cu nefericirea sau tristețea, dacă vrei să îi spui așa. Spun asta pentru că dacă aş fi fericit mereu starea mea de fericire ar deveni o normalitate iar acest sentimentul ar dispărea. Ca să îți dau un exemplu concret, faptul că putem mânca în fiecare zi ni se pare ceva normal, pentru că avem resursele necesare de hrană; dar pentru o persoană care nu mănâncă în fiecare zi orice mâncare e prețioasă şi are o valoare aparte, când o primeşte. Așa e şi cu fericirea dacă o ai din plin nu mai înveți să te bucuri de ea şi atunci când te lovește necazul sau tristețea ai impresia că s-a produs o nedreptate că nu mai ești fericit. La fel e şi cu mâncarea dacă nu mai ai ce mânca te scandalizezi şi te revolți că e inacceptabil ca tu să nu ai ceva așa de “banal”, care nu este! Pentru că în spatele banalității stau multe zile de muncă şi aşteptare ca acel produs să ia naștere. Ţi-am dat exemplul cu mâncarea pentru ca student fiind mai sunt zile în care rămân cu mai puţină mâncare şi atunci e atunci.

  1. Cum ai descrie societatea de astăzi?

Poate cea mai bună de până acum (sunt optimist nu?). Da, recunosc că are defectele ei şi sunt multe, dar totuși dacă e să ne uităm în trecut nu putem spune că nu e mai bine ca înainte. Emanciparea femeii, drepturile omului şi multe altele sunt încercări pentru o societate schimbată faţă de trecut. Da, oamenii tind să complice lucrurile şi propria lor viață, dar de cele mai multe ori asta e alegerea şi problema lor. Să te supui normelor societății nu e ceva mereu plăcut, uneori e frustrant şi enervant iar în alte dați îmi vine să renunț de tot la ea şi să fug. Ştii cum se spune să fi în societate poate e rău, dar să fi în afara ei este o tragedie. Nu avem ce să îi facem, omul este o ființă socială şi are nevoie de alţi oameni în jurul lui. Andy Szekey spunea odată că orice problemă pe care o are omul are ca sursa oamenii din jurul său, cu cât ai mai mulţi oameni cu atât ai mai multe probleme; totuşi atunci când renunți la toți oamenii din jur rămâi doar cu o problemă, iar aceea e că nu ai pe nimeni.

  1. Care este ultima carte citită de tine şi de ce ai citit-o?

Ultima carte citită de mine; hm… Dacă este să le scot pe cele de şcoală care sunt obligatorii pentru studiu, ultima carte citită de mine a fost “Decizii radicale pentru oameni deştepţi” Autor Andy Szekely. Mi se pare cam ciudat să spun că ultima carte citit a de mine este una motivaţionala. Mi-ar fi făcut mult mai mare placer să îţi spun o carte de beletristica în care să îţi povestesc despre universul ei fantastic, dar uite că nu e aşa. De ce am citit cartea? Este evident pentru că m-a interesat, dar nu cred că acesta este răspunsul pe care îl vrei. Am citit cartea pentru că am vrut şi vreau să mai schimb ceva la mine, să mă perfecţionez şi să devin mai bun decât sunt acum. Am citit pentru că am vrut să înţeleg ce înseamnă cu adevărat o decizie şi îţi pot spune că am aflat mult mai mult decât atât. Am aflat chiar care este diferenţa dintre o decizie şi o alegere şi când e bine să le folosim şi în ce context. Nu am să îți spun mai multe despre ea pentru că vreau să te las pe tine să o descoperi, dacă ești interesată. Totuși pot să îți spun că este una din puţinele cărți motivaționale pe care le-aș recomanda.

  1. Ultimul film văzut de tine?

Cândva mă lăudam că sunt un cinefil şi că văd cele mai noi filme apărute. Acum nu cred că mai pot spune același lucru pentru că am ajuns să mă uit foarte rar la filme. Ultimul film văzut de mine a fost chiar săptămână trecută, când unul din colegii mei de cameră, de la cămin, a tot insistat să ne uităm la ceva. Într-un final am ajuns să vedem prima parte din trilogia “Fantastic Beasts and Where to Find Them” după cartea cu același nume scrisă de J. K. Rowling. Îmi aduc aminte că deşi am fost fascinat de universul Harry Potter când eram mic, mai ales din primele trei filme, odată cu vârstă mi-au crescut şi așteptările legat de ce înseamnă o poveste cu magie sau ce aparține genului fantastic. Așa că încet, încet de la foarte grozav şi spectaculos am ajuns să consider aceste filme plăcute şi interesante dar nu extraordinare, ca înainte. Despre film în sine pot spune că nu regret că am investit două ore din viața mea uitându-mă la el şi îl recomand tuturor celor care mă întreabă dacă merită văzut sau nu.

  1. Care este destinaţia ta de vis?

Lumea în sine. Sunt mult prea multe locuri frumoase ca să spun că una e mai specială. Ce aş vrea să văd totuși în viața asta este marea barieră de corali, plaje cu ape limpezi şi cristaline de peste tot din lume şi Sequoia Naţional Park. Vreau să vizitez tari și culturi şi să mă bucur cât mai mult de locurile frumoase din această lume. Nu vreau să discriminez, dar printre ţările care mi-au stârnit o curiozitate sunt Suedia şi Japonia. Am ajuns să investesc şi emoțional în ele așa că sunt curios să cunosc cultura şi tradiția lor. Cred că pot spune că sunt în destinația mea de vis şi acum, atâta timp cât nu o distrug cu problemele mele cotidiene. O destinație de vis este orice loc pe care eu mi l-am făcut plăcut sau îl consider interesant. Acum că mă gândesc, sunt locuri, în orașul meu natal şi actualul, despre care pot spune că mă relaxează mai mult decât o săptămână la mare. Cred că atitudinea pe care o ai faţă de locație este cea care contează şi abia apoi destinația în sine.

  1. Ce studiezi?

Dacă te referi la studii ca şi școală/facultate, studiez Resurse Umane şi Psihologie. Dacă te referi pentru mine ca şi studiu individual, aici e o listă mai lungă. Pentru dezvoltare personală studiez puțin din psihologia comunicării, psihologia dezvoltării, limbajul nonverbal şi paraverbal, psihologia sexelor (psihosexologie), dezvoltare personală, gastronomie (pentru că ador mâncarea) şi cum să prepar băuturi alcoolice și nealcoolice. Pentru dezvoltarea profesională, acum studiez cum să iau interviuri să fac selecție şi recrutare (şi sper că în curând să le pot pune în practică).

  1. Cum vezi tu weekendul perfect?

Prima imagine care mi-a venit în minte ar fi cam așa. O zi plăcută de primăvara, în care m-aș delecta cu cea mai plăcută mâncare; probabil făcută de mine. Ziua de sâmbătă mi-aș petrece-o scriind o poveste, care să merite să fie citită, iar duminică m-aș trezi şi aş începe să citesc acea poveste ca şi cum ar fi pentru prima dată când fac asta. Weekend perfect nu există. Dacă mă întrebai săptămână trecută aş fi zis că ziua perfectă era să mă pot vedea cu toți prietenii mei. Dorințele diferă de la perioadă la perioadă şi în funcție de context dar un weekend perfect începe mereu cu o atitudine şi o stare de bine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s