Extraterestrii exista dar asta nu este ceva nou

Greetings people of the page 🙂 Astazi am decis sa vorbesc putin despre extraterestrii deoarece am citit undeva saptamana aceasta ca sunt o gramada de oameni care nu cred ca extraterestrii exista, ceea ce pentru mine este o experienta mind-blown. Cred ca dintotdeauna am crezut in existenta lor, mai ales cand am vazut ep. din Scooby Doo cu Zona 51, adica de la o varsta destul de inaintata. Apoi prin clasa a 5a sau a 6a, un coleg de clasa de al meu a adus la scoala o carte despre cum vaciile americaniilor sunt gasite moarte pe camp intr-un stil putin spus “gore”.

    Am imprumutat cartea de la Cosmin si am inceput sa citesc despre tot felul de conspiratii pe care guvernul american le ascunde de omenire. Inca nu am inteles sigur de ce le ascunde, argumentul final din multe articole spune ca de teama ca lumea sa nu intre intr-o panica totala generata de sentimente ca tradarea, nebunia, un fel de reverie si sa detina o lipsa totala de neincredere in sistem (ceea ce multi dintre noi deja detin).

    O alta amintire legata de existenta unor alte fiinte in Univers mi s-a declansat pe cand eram in clasa a 8a,  pe cand luam meditatii la mate (cine nu are nevoie de meditatii la mate e fucking insanely cool) si profa mea (care este si acum o scumpa de femeie) imi povestea mereu tot felul de memorii si intamplari din viata ei si mai ales din tineretea ei.

    Noi stam aproape de Valiug (20km), loc unde profa isi petrecea vacantele in perioada adolescentei si mi-a povestit o intamplare (complet random) usor bizara. A spus ca la un moment dat a plecat de langa focul de tabara organizat de prietenii ei sa se plimbe pe o alee care ducea inspre padure. De atunci sustine ca in noaptea aceea a vazut un OZN. Am fost foarte fascinata de patania ei asa ca mi-am reamintit-o in liceu. Cautasem pe net locatiile unde se spune ca s-au vazut OZN prin Romania si intr-adevar Valiugul este o zona cu o probabilitate mare de a vedea un OZN. Why? No one knows. Dezamagitor pe putin, nici macar nu exista vreo teorie aruncata acolo macar mai in gluma, mai in serios. Dar cert este ca exista.

    Un pasaj dintr-o carte spune asa:

“Totul a început în noaptea zilei de 24 februarie 1942, când numeroşi martori oculari afirma ca au văzut mai multe obiecte zburătoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra cărora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul.
Oficialii americani nu au dat o explicaţie satisfăcătoare opiniei publice – trebuie avut în vedere ca numărul californienilor care pretind ca au văzut OZN-urile se ridica la câteva mii, dar şi faptul ca trecuseră nici 3 luni de când America intrase în cel de-al doilea Război Mondial, după atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intraseră în fibrilaţia psihologica a războiului. 5 ani mai târziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell– atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prăbuşit lângă orăşelul Roswelldin New Mexico.
Si în acest caz, un număr impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi văzut fie OZN-ul, fie epava acestuia.
Mai mult de atât, conspirationistii speculează ca americanii ar fi recuperatcadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru în viaţă).
Explicaţia oficiala – cum ca s-ar fi prăbuşit un balon meteorologic – nu a mulţumit, din nou, pe nimeni.
De atunci, numărul celor care afirma ca au văzut OZN-uri a explodat, iureşul dezvăluirilor, controverselor şi cercetărilor ştiinţifice şi pseudo-stiintifice devenind un fenomen în masa, la scara planetara.
Psihologi afirma chiar ca în cazul ufologiei avem de-a face cu o prima şi adevărata mitologie moderna, inventata în secolul XX.”

    O sumedenie de alte teorii despre existenta extraterestriilor (uneori duse putin la extrem) ni le prezinta show’ul  american Ancient Aliens pe care vi-l recomand macar asa pentru fun facts about history 🙂

    Am facut acest “articol” ca sa stiu parerea voastra despre acest subiect. Putem discuta mai pe larg, la adresa de mail a blogului: bloguldecarti@gmail.com, eu una cred in existenta lor si as vrea sa aflu parerea voastra si poate sa facem un schimb de informatii mai ales ca momentan citesc Zona 51 scrisa de Annie Jacobsen.

19586-Arthur-C-Clarke-Quote-Two-possibilities-exist-either-we-are-alone.jpg

tumblr_ojdi13hn3h1si0kwmo1_500

tumblr_ohud3esyxg1tx3yxdo1_500

tumblr_ok25o0gjho1v8bczlo1_1280

Advertisements

The books of rock’n roll

Greetings 🙂 Cum am promis azi noapte, astazi am sa va las un mini articol despre cartiile de rockereala pe care eu planuiesc sa le citesc pana la vara! Pentru ca vara iau semi pauza de la citit si merg la concerte!! Yey. Apropo, voi la ce concerte mergeti vara aceasta?

Depeche Mode? Accept? Leave me a comment below 🙂

Fara sa va retin prea mult, mai jos aveti toate cartiile care eu cred ca trebuie citite (din acest domeniu). Have a great end of the week.

It’s So Easy: and other lies

Duff McKagan – Guns N Roses

51nwca3bmjl-_sx325_bo1204203200_

In 1984, at the age of twenty, Duff McKagan left his native Seattle—partly to pursue music but mainly to get away from a host of heroin overdoses then decimating his closest group of friends in the local punk scene. In L.A. only a few weeks and still living in his car, he answered a want ad for a bass player placed by someone who identified himself only as “Slash.” Soon after, the most dangerous band in the world was born. Guns N’ Roses went on to sell more than 100 million albums worldwide. 

In a voice that is as honest as it is indelibly his own, Duff—one of rock’s smartest and most articulate personalities—takes readers on a harrowing journey through the dark heart of one of the most notorious bands in rock-and-roll history and out the other side.

White Line Fever: The Autobiography

Lemmy – Motorhead

51vRzMQrsvL._SX329_BO1,204,203,200_.jpg

One of music’s most notorious frontmen leads a headbanging, voyeuristic odyssey into sex, drugs, and rock ‘n’ roll that rivals Motley Crue’s The Dirt and Aerosmith’s Walk This Way. He made Keith Richards look like a choirboy and Mick Jagger look like a nun. And as the head of the legendary band Motorhead, he ploughed his way through so many drugs, so many women, and so much alcohol, that he gave a whole new meaning to the term Debauchery.

But through more than two decades of notorious excess, Lemmy has lived to tell the warts-and-all tale of a life lived over the edge. White Line Fever, a tour of overindulgence, metal, and the search for musical integrity, offers a sometimes hilarious, often outrageous, and always unbridled ride with the leader of the loudest rock band in the world.

Van Halen Rising: How a Southern California Backyard Party Band Saved Heavy Metal

Van Halen 

618lbdseMgL._SX322_BO1,204,203,200_.jpg

A vivid and energetic history of Van Halen’s legendary early years.

AC/DC: Maximum Rock & Roll: The Ultimate Story of the World’s Greatest Rock-and-Roll Band

AC/DC

download.jpg

After more than three decades and 150 million albums, AC/DC has established itself as much more than just a great rock band. For millions of fans spanning several generations across the world, they are an ear-bleedingly loud, sweat-soaked religion.

Now, in a book of astonishing breadth and scope, comes the complete story of AC/DC. Everything you ever wanted to know and plenty more you never dreamt of is all here, the ultimate balls-out adventure, laced with sex, drunken escapades, and brawls—topped off with rare intimate photos to create the ultimate portrait of the ultimate rock band.

Tattoos & Tequila: To Hell and Back with One of Rock’s Most Notorious Frontmen

Vince Neil – Motley Crue

51T84-p5H0L._SY344_BO1,204,203,200_.jpg

“So where do we start? I remember when we did The Dirt, the Mötley Crüe book, I was interviewed at The Grand Havana Room in Beverly Hills. A lot of people think I didn’t get to say much in The Dirt. It’s probably true. I didn’t read it. I’m not that big a talker. Some people can f*ckin’ talk … eat up all the oxygen in a room in no time flat. I don’t tend to run my mouth. It’s b*llshit. All those years in rehab and counseling–the talking cure? I can’t say I really got that much out of it. All that cure and I should be cured by now, don’t you think? All this talking…

But you got to admit…those days are a lot more fun to talk about…

Walk This Way: The Autobiography of Aerosmith

Aerosmith 

41BmmhGJwhL._SX341_BO1,204,203,200_.jpg

Walk This Way: The Autobiography of Aerosmith is available in time for the Aerosmith’s 40th Anniversary. It’s the New York Times bestselling autobiography by the legendary rock group that lived by the motto “Anything worth doing was worth overdoing.” Aerosmith shook the music world out of its ’70s doldrums…and made living on the edge an art form. Walk This Way is the complete and candid story of their meteoric rise to fame, their near destruction due to drugs and excess, and their return to the stage as one of America’s greatest rock bands. Cowritten by respected rock journalist Stephen Davis, author of the seminal profile of Led Zeppelin, Hammer of the Gods, and with a new afterward from the band, this edition of the memoir to end all rock memoirs is the perfect  gift for you and your favorite Aerosmith fan.

Rock’ul descris in cerneala

Greetings my friends 🙂

Nu stiu ce faceti voi in momentul acesta dar eu chillez bine mersi in pat. Alaturi de mine este nelipsitul telefon care e pe night mode pentru ca am nevoie sincer si cartea lui Stephen King – “On writing”. In acelasi timp ascult AC/DC si mi-am adus aminte de cartea lor pe care inca (shame on me) nu am citit-o dar planuiesc sa o fac cat de curand. Asa ca am acum  un mega craving de citit carti scrise de rockstaruri.

Deci si prin urmare am decis sa caut pe niste librarii online (Carturesti) carti ale rock’n roll’ului si ghiciti ce? Toate paginile pe care Google mi le-a oferit au fost intr-adevar pline de carti cu rockstaruri dar pornosaguri penibile (stiu pentru ca am incercat) care sunt asa de departe de rock’n roll’ul adevarat incat ma doare sufletul. Si totusi, ca sa nu patiti ca mine vreau sa va prezint eu ce carti am citit pana acum si care imi doresc sa le citesc in viitorul apropiat 🙂 Daca doriti cumva o recenzie la vreuna dintre carti, lasati-mi un comentariu si it’s happening. Have a fun night tonight.

The Dirt: Confessions of the World’s Most Notorious Rock Band

Motley Crue

250px-the_dirt

Whiskey and porn stars, hot reds and car crashes, black leather and high heels, overdoses and death. This is the life of Mötley Crüe, the heaviest drinking, hardest fighting, most oversexed and arrogant band in the world. Their unbelievable exploits are the stuff of rock ‘n’ roll legend. They nailed the hottest chicks, started the bloodiest fights, partied with the biggest drug dealers, and got to know the inside of every jail cell from California to Japan. They have dedicated an entire career to living life to its extreme, from the greatest fantasies to the darkest tragedies. Tommy married two international sex symbols; Vince killed a man and lost a daughter to cancer; Nikki overdosed, rose from the dead, and then OD’d again the next day; and Mick shot a woman and tried to hang his own brother. But that’s just the beginning. Fueled by every drug they could get their hands on and obscene amounts of alcohol, driven by fury and headed straight for hell, Mötley Crüe raged through two decades, leaving behind a trail of debauched women, trashed hotel rooms, crashed cars, psychotic managers, and broken bones that has left the music industry cringing to this day. All these unspeakable acts, not to mention their dire consequences, are laid bare in The Dirt.

Slash

Guns N Roses

1970449.jpg

From one of the greatest rock guitarists of our era comes a memoir that redefines sex, drugs, and rock ‘n’ roll. Here, for the first time ever, Slash tells the tale that has yet to be told from the inside: how the band came together, how they wrote the music that defined an era, how they survived insane, never-ending tours, how they survived themselves, and, ultimately, how it all fell apart. This is a window onto the world of the notoriously private guitarist and a seat on the roller-coaster ride that was one of history’s greatest rock ‘n’ roll machines, always on the edge of self-destruction, even at the pinnacle of its success. This is a candid recollection and reflection of Slash’s friendships past and present, from easygoing Izzy to ever-steady Duff to wild-child Steven and complicated Axl.

I Am Ozzy

Black Sabbath / Ozzy Osbourne

I_am_ozzy_book_cover.jpg

Mustaine: A Heavy Metal Memoir

Megadeth / Metallica

download.jpg

From his early, crazy days as a founding member of Metallica, Dave Mustaine has seen and experienced everything in the world of rock n’ roll. From his young triumphs and ignominious ouster from the band for his hard-partying ways to his later rule over Megadeth, one of the most successful heavy metal bands of all time, Mustaine tells it all. Outrageously candid and in-your-face, this is classic rock memoir in the vein of Slash, Motley Crue: The Dirt, and Sound of the Beast—an insider’s look at the loud and sordid world of heavy metal.

Megadeth VS Metallica

How the mighty had fallen

61-oFE3bHZL._SY346_.jpg

Who’s the greatest heavy metal band of all time?

Two Titans stand above the rest.

Metallica’s former lead guitarist Dave Mustaine was abruptly fired, and swore revenge.
Megadeth grew to rival Metallica but Dave Mustaine never surpassed his former band, or did he?

Spoiler alert: It’s shit.

Dirty Rocker Boys

Bobbie Brown – wife of the lead singer from Warrant

51c5prpdqdl-_sy344_bo1204203200_

An uncensored Hollywood tell-all filled with explicit tales of love, sex, and revenge from the video vixen made famous by Warrant’s rock anthem “Cherry Pie.”

The Heroin Diaries: A Year In The Life Of A Shattered Rock Star

Nikki Sixx – Motley Crue

download (1).jpg

Set against the frenzied world of heavy metal superstardom, the co-founder of Motley Crue offers an unflinching and gripping look at his own descent into drug addiction. It follows him during the year he plunged to rock bottom and his courageous decision to pick himself up and start living again.

Cartiile de rockereala pe care vreau sa le citesc le voi posta maine 🙂

 

Monthly faves | January

Greetings travelers 🙂 Luna ianuarie a fost una extrem de stresanta foarte mine (sesiune,examene in doua orase diferite, calatorii) dar am apucat sa ma bucur de cateva chestiute spre sfarsitul ei, mai ales ca de saptamana aceasta am ajuns sa ma relaxez enorm de mult. Nu am multe favorite luna aceasta dar am sa va arat totusi cateva. Luna voastra cum a fost? Leave me a comment down below 😉

Blogul pe care eu il citesc cel mai des este cel al Luanei (Le-happy), pe care sunt convinsa ca multa lume il stie, dar luna aceasta a postat un videoclip care usor si-a facut loc printre favoritele mele luna aceasta.

Parfumul preferat in luna ianuarie a fost de fapt un fragrance mist de la Victoria’s Secret. Luna aceasta am refolosit crema de maini de la Eos si samponul uscat de la Batiste care imi plac enorm.

Albumul preferat pe luna aceasta este (destul de clar) de la cei de la Guns N Roses. Eu si Alex l-am ascultat pe repeat o saptamana.

Filmele preferate am sa vi le las in josul paginii cat despre carti am citit doar Cimitirul din Praga (Umberto Eco) si Crima prin mica publicitate (Rodica Ojog B.) care mi-au placut enorm.

download

why-him

484-film-page-large

lrm_export_20170116_173152

tumblr_ogp5qk9kfa1u14xjuo1_1280

  • ultima poza este desktopul meu pe luna ianuarie

Top 5 romane clasice

Tin sa mentionez ca topul este unul personal, mai tin sa mentionez ca am citit destule romane clasice dar aceastea 5 le-as reciti oricand, oriunde. Nu am adaugat “Mandrie si prejudecata” a lui Jane Austen in top pentru ca e destul de evident ca as reciti-o (sunt o romantica incurabila) si nu am adaugat nici “Anna Karenina” scrisa de Lev Tolstoi pentru ca iubita mea prietena Iulia mi-a zis finalul cartii fara ca macar sa o intreb (dude, you owe me one) si de aceea am preferat sa vad filmul (mare greseala). Oricum filmul a fost superb si am plans extrem de mult pentru el, lucru la care nu ma asteptam pentru ca stiam deja sfarsitul. Daca sunteti interesati de mai multe romane clasice ca recomandare putem vorbi pe mail sau am sa va las la sfarsitul articolului contul meu de goodreads ca sa ne conectam si pe acolo J Sper sa aveti o seara placuta incontinuare iar eu am sa ma las imbatata de Appetite for destruction a celor de la Guns N Roses.

5. Maestrul si margareta, Mihail Bulgakov

“Ce poate salva o lume in care raul produs metodic de om nu mai lasa loc nici unui strop de speranta? Bineinteles, nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva din afara. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland si se amuza sa puna pe jar Moscova, orasul unde Maestrul si Margareta incearca sa-si traiasca iubirea. Departe in timp si spatiu, Pontius Pilat il judeca pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, intalnindu-se intr-o poveste a suferintei si sacrificiului si, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit in viata de la Moscova se spune in cer. Impanzit de date autobiografice, de aluzii livresti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov da impresia paradoxala ca a fost scris dintr-o suflare, antrenandu-si cititorul in iuresul nebunesc al intamplarilor din Moscova anilor ’30.”

“Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.” – Mihail Bulgakov

maestrul-si-margareta_1_fullsize.jpg

 4.Lord Arthur’s Savile Crime, Oscar Wilde

“Mediu aristocratic, intriga politista, umor negru, cinism: iata ingredientele, cat se poate de englezesti, ale acestei povestiri, in care nimic nu este previzibil si totul incita la reflectie. O mica bijuterie a unui clasic modern, pe care o veti citi probabil cu sufletul la gura. Remarcati neaparat gratia nonsalantă – caracteristica pentru Oscar Wilde – cu care e tratata tema grava a neputintei noastre de a fugi de mana destinului.”

“If a woman can’t make mistakes charming, she is only a female.” – Oscar Wilde

lord-arthur-saville-crime

3.

Bel Ami, Guy de Maupassant

“Bel-Ami este un roman de maturitate creatoare, care mar­cheaza apogeul carierei literare a lui Maupassant; este un roman despre presa si ari­vism, incluzand experiente de viata traite de autor insusi: sperantele si setea nepotolita a lui Georges Duroy strabatand fara tinta bulevardele pariziene, dorinta de a pune capat unei situatii materiale precare, de a evada dintr-o lume prea ingusta, care ii condamna pe cei mai buni la esec, nevoia de a da frau liber unei ambitii crescande, cea de a asterne pe hartie gandu­rile si trairile sale, intr-o forma admirabila, care sa-i asi­gure celebritatea. […] Citind romanul, patrundem in atmosfera anilor 1880-1885, in care s-a dezvoltat simtitor societatea capitalista, in care s-au vehiculat sume enorme de bani prin speculatii bancare si s-a instaurat suprematia unei categorii de oameni de afaceri necinstiti, care au stiut sa reduca la tacere presa, atragand-o de partea lor.”

“Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde.” – Guy de Maupassant

bel-ami

2.

Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde

“Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tanarul din tablou imbatraneste, pe cand modelul lui, Dorian, ramane neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfarsi, imbatranit fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atat l-a pretuit.”

“Totdeauna! Iată un cuvânt spăimântător. De câte ori îl aud, mă cutremur. Le place atât de mult femeilor! Distrug orice poveste romanţioasă străduindu-se să o prelungească la infinit. De altmiteri e şi un cuvânt lipsit de înţeles.” – Oscar Wilde

“În zilele noastre, o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediţii.” – Oscar Wilde

portretul-lui-dorian-gray_1_fullsize

1. Dama cu camelii, Alexandre Dumas Fiul

“Marie Duplessis nu a fost încă o curtezană din Parisul secolului al XIX-lea. Povestea de dragoste dintre ea şi Alexandre Dumas fiul l-a inspirat pe acesta să scrie celebrul roman „Dama cu camelii”. Frumuseţea sa răvăşitoare a ajuns din roman pe scena teatrelor, apoi s-a transformat în Violetta din „Traviata”, ca mai apoi să ajungă pe marile ecrane. Şi nu numai atât. Ea devenise o personalitate a budoarului parizian; la moartea sa întreaga capitală a Franţei ţinând doliu. Charles Dickens scrie mai târziu „ Cineva ar fii putut crede că Marie era un fel de Ioana d’Arc sau vreo altă eroină naţională, aşa de profundă a fost tristeţea naţională.”

“Există două feluri de a-ţi dovedi dragostea pentru o femeie: căsătorindu-te cu ea dacă este liberă şi respectând-o dacă nu este.” – Alexandre Dumas Fiul

dama-cu-camelii_1_fullsize

https://www.goodreads.com/user/show/58343926-didu

Vampirii in literatura moderna

tumblr_oj2ig2owsx1vtw4y8o1_500

“Vampirii sunt creaturi mitologice si folclorice, vechi de cateva secole. Legende cu vampiri si alte asemenea creaturi fantastice apar in mai multe regiuni si culturi ale lumii” (https://deveghepatriei.wordpress.com/2013/07/31/vampirii-perspective-istorice-si-actuale/). Majoritatea legendelor cu vampiri au aparut in toata Asia, Europa si Orientul Mijlociu in urma cu 4000 de ani. Vampirii sunt mortii vii, creaturi intunecate, copiii Diavolului, care cutreiera pamantul hranindu-se cu sangele muritorilor de rand, fiinte de cele mai multe ori descrise intr-un mod romantic ca fiind bogate atat in aur cat si pe plan cultural, intelectual.

Mai toti vampirii pe care ii descoperi acum in secolul nostru sunt fiinte citite, buni lideri si unii dintre cei mai avuti oameni ai planetei. Vampirii despre care vorbesc acum s-au raspandit prin literatura datorita celebrului roman “dark” scris de Bram Stoker in anul 1897, intitulat simplu Dracula. In roman este vorba despre un vampir care locuieste intr-un castel din Transilvania. Transilvania a fost aleasa pentru istoria ei oculta si pentru ca domnitorul Tarii Romanesti din anul 1448 Vlad Tepes se folosea de pedepse macabre pentru a pedepsi oamenii necinstiti. Intitulat Dracula mai mult datorita numelui tatalui sau Vlad Dracul, Vlad Tepes era considerat a fi vampir pentru ca folosea pedepse de genul “tragerea oamenilor in teapa”. Multe controverse au avut loc datorita acestui domnitor dar explicatia este una simpla, Vlad Tepes nu era vampir, era intr-adevar barbar si putin lipsit de suflet dar numele de Dracula a fost dat datorita faptului ca domnitorul era cavaler al Ordinului Dragonului, dragon (cavalerie) fiind usor confundat cu cuvantul “drac”, cuvant romanesc. Am adus aminte de Vlad Tepes deoarece el a fost spectrul povestirii autorului horror Bram Stoker.

tumblr_o2nkxdfdum1txfen3o1_500

Cum am mentionat in paragraful anterior, literatura vampirica isi are “spectrul de lucrari” in proiecte despre vampiri. Primul proiect de gen si prima oara cand vampirii au aparut in literatura s-a intamplat in secolul al XVIII-lea pe plan poetic, pana au devenit personificari ale genului gotic odata cu publicatia lui John William Polidori, cartea “Vampirul” publicata in anul 1819. Romanul este “prototipul străinului distant şi fascinant care apare subit în cercurile înaltei societăţi”. Acest roman a deschis portiile vampirilor de astazi fiind primul roman modern in literatura vampirica si primul roman modern despre vampiri romantici. Alte exemple de romane vampirice care au aparut dupa cel a lui J.W. Polidori este romanul “Carmilla” a lui Sheridan Le’Fanu maestru al goticului si al povestiilor horror, aparut in 1872, dar si faimosul roman “Dracula” a celebrului Bram Stoker. Pana si Alexandre Dumas a scris despre vampiri intr-un roman inedit si greu de gasit intitulat “The Pale Lady”.

Mai apoi au fost super mediatizati si mai toata lumea scria carti despre vampiri. Ca rezultat, acesti “copii ai insusi Diavolului” au devenit tot mai imblanziti cu orice carte publicata. Vampirul a ajuns dintr-un barbar care se hraneste cu sange si sperie de la tinerele domnite la cei mai neinfricati cavaleri, la o creatura senzuala a noptii care te goleste de sange intr-un mod atat de placut incat preferi sa i te oferi singur.

Putini autori gen Stephen King mai scriu despre un vampir rau, malefic si ucigas, un criminal al noptii cum zice chiar autorul in cartea sa “Salem’s Lot”. Vampirii nu au ramas doar in paragrafele genului horror, de-a lungul timpului ei au devenit fiinte senzuale demne de cinematografe.

            Un alt roman de succes dintr-o serie faimoasa numita Cronicile vampirilor (1976-2003 si mai curand 2016) este romanul “Interviu cu un vampir”, scris de nimeni alta decat regina vampiriilor Anne Rice, autoarea care a creat “vampirul compatimitor”. Anne Rice vorbeste cu o patima nefireasca despre vampirii ei, autoarea recunoscand ca si in simplele decizii ale vietii apare “opinia” faimosului ei vampir, Lestat de Lioncourt. Seria a devenit rapid faimoasa si a ajuns sa influenteze si mai mult literatura de gen, fiind totusi descrisa ca fiind o serie care atinge subiecte eterne si dureroase ca moartea, dragostea, existentialismul si imortalitatea. Cronicile Vampirilor au ajutat-o pe Anne Rice sa devina cea mai citita autoare din istorie vanzand un numar impresionant de 100 de milioane de copii.

Secolul XXI ne-a adus si mai multe exemple de folosirea vampirilor ca personaje principale in carti de fictiune, una dintre cele mai puternice serii a secolului mentionat apartine autoarei J.R. Ward si se intituleaza Fratia Pumnalului Negru. Seria este definita de uzul erotic al acestor fiinte ale Intunericului. Tot aceasta perioada ne-a adus si mai multe carti gotice dar de data aceasta pe placul adolescentiilor sau etichetate cu un sticker Young Adult. Fenomenul acesta de carti cu vampiri de ordin chick-lit, erotice sau “vampire occult detective” a devenit asa de extins incat efectiv defineste secolul XXI al literaturii contemporane gotice.

In concluzie, fenomenul vampiric in literatura nu mai este ceea ce a fost candva. Cu toate ca majoritatea cartilor cu vampiri contemporane inca se leaga de cele “doua rase de vampiri” ale folclorului romanesc, autori ca Stephanie Meyer sfideaza puterea vampirilui, astlfel vampirii autoarei nu se mai tem de fenomene specifice genului cum ar fi lumina solara sau chiar bine cunoscuta ghirlanda de usturoi. Desi vampirii au devenit fiinte erotice si citind astfel de carti ajungi sa cunosti mai multe din strafundurile sufletelor lor chinuite, misterul s-a pierdut undeva in anii ’70 ai secolului trecut. Vampirii din ziua de astazi nu mai dorm in cosciuge prafuite din aur, nu mai merg la petreceri la care participa personaje remarcabile ale unui veac pierdut ca Leonardo DaVinci, Edgar Allan Poe sau chiar Charles Dickens, vampirii nu mai traiesc nici ei cum traiau altcandva. Literatura moderna i-a transformat in fiinte care se folosesc de violenta ca sa poata comita o crima si nu se folosesc in mod simplist de senzualitatea lor inascuta si de personalitatea lor perfida, egoista si manipulatoare.

tumblr_ok93acfyak1w25a7oo1_500

I don’t give a fuck

Cu totii avem un I don’t give a fuck Wall of fame si eu am cateva momente care se bat pentru prima pozitie. Am tot citit o gramada de articole saptamana asta despre cum sa te relaxezi cand esti super stresat – singura emotie care ma valideaza in aceasta perioada. Toate articolele acelea au fost bullshit as fuck, nu am citit tampenii mai mari in viata mea ca sa nu mai spun ca nu m-au ajutat absolut deloc… Singura chestie care chiar m-a ajutat a fost exact deviza “I don’t give a fucking fuck”, care tin minte ca o aveam ca lockscreen la telefon de cand aveam vreo 16 ani.

Deviza la care am renuntat cand am facut 20 de ani pentru ca am crezut ca de acum trebuie sa fiu un adult exemplar, sa ma comport matur si sa am totul sub control pana la 25 de ani. Mai am destul pana la 25 de ani dar am avut asa un stroke of the moment acum vreo 2 zile si ma tot gandesc la asta de atunci.

Cand veneam acasa zilele astea m-am gandit ca de ce naiba incerc sa fiu ceva ce nu sunt? Eu nu sunt un adult responsabil, da am varsta unuia dar sunt super departe de a fi unul… Il mai innebunesc si pe Alex odata cu mine ca trebuie sa fim asa si asa si pe dincolo.

Anyway concluzia la care am ajuns este: no fucking way… Nu o sa fiu niciodata ceva ce in primul rand nu imi doresc sa fiu. Pot obtine tot ce imi doresc si on my terms and guess what? I can do it and so can you.

Nu stiu daca ati fost sau sunteti asa de stresati incat sa ziceti “fuck it” cel putin odata pe zi. Dar daca ati facut-o probabil este cel mai smecher moment pe ziua aceea. Va spun sincer, de azi dimineata nu imi mai pasa, imi pasa de uni/familie/prieteni dar on my terms. Nu imi vine sa cred ca la 16 ani stiam mai multe decat stiu acum si nu imi vine sa cred ca incerc legit sa imi suprim atitudinea doar pentru ca am o anumita varsta si lumea te judeca dupa ea. Ca sa fiu si mai sincera nici nu vreau sa fiu prietena cu oamenii care judeca negativ alti oameni doar pentru un moment. Eu am prieteni de ani de zile pe care tot nu ii pot judeca pentru ca este vorba de un moment in care ei au decis sa fie putin idioti si asta e foarte bine. Plus ca tu in interiorul tau stii de 1000 de ori ce e mai bine pentru tine decat stiu eu. Eu ca prieten pot doar sa fiu langa tine mereu si sa te iubesc si apreciez pentru orice fucking hotarare ai lua chiar daca a fost gresit ce ai facut.

Ma intelegeti macar pentru o secunda ca e super okay sa dai drumul la lucruri? Sa te eliberezi pe tine macar pentru o secunda? Daca da, this how I don’t give a fuck:

1. Imi cunosc principiile – cand iti cunosti principiile stii ce vrei de la viata, stii ce cauti si ce vrei sa gasesti si cand realizezi cu adevarat ca poti lupta pentru ceea ce iti doresti, well sa spunem ca incepe sa nu iti mai pese de parerea altora, pentru ca acum ai un tel, ai pentru ce sa lupti (and don’t forget to look good whilst doing it).

2. Afirma-te –  acum ca stii ce vrei, fa-te vizibil. Deschide-ti un blog, poarta tricoul cu Motley Crue chiar daca lumea te judeca pentru ca iti place glam metalul si ask that chick out. Daca dai de un conflict rezolva-l pentru ca lumea in care traim nu are nevoie de inca un tampit care sa fuga de propriile actiuni (even if it’s easier).

3. Alege sa existi printre oameni geniali –   umbla cu oamenii care te ajuta moral sa faci ceva cu viata ta, cu oamenii aceia care fac ce isi doresc si care isi traiesc viata fara sa isi incalce principiile. Niste mini Elon Musk in devenire.

4. Calatoreste singur macar de doua ori pe an – pretty self explanatory 🙂

5. Fa o lista care te va ajuta sa iti cresti valoarea – care sa cuprinda idei ca: vreau sa locuiesc in New York, am sa plec singur 2 saptamani cu cortul, ma duc la concertul acela chiar daca o voi face singur, am sa imi construiesc o cabana la munte. Sau incepe lista cu friciile tale. Pune frica pe hartie si incearca sa o sperii tu pe ea. It works.

“Indeed, the ability to reserve our fucks for only the most fuckworthy of situations would surely make life a hell of a lot easier. Failure would be less terrifying. Rejection less painful. Unpleasant necessities more pleasant and the unsavory shit sandwiches a little bit more savory. I mean, if we could only give a few less fucks, or a few more consciously-directed fucks, then life would feel pretty fucking easy.”

In esenta, traieste viata pe care tu o alegi pentru tine, fii neinfricat ca la 16 ani cand fugeai noaptea pe geam in secret ca sa te plimbi sub luna cu prietenii si mereu lupta pentru adevar si pentru principiile tale chiar daca esti singurul care o face.

tumblr_mtvqsmlchg1rvner1o1_500.png

tumblr_nc31lqb1hk1qiy02no1_500

tumblr_nldcn5itt41sd8vx0o1_500

tumblr_nmugzrqoyg1tezt7xo1_500